Jepii mici - first time

Dimineata, 5:45, suna ceasul, eram deja treaz, cu greu ajung la tren, ETA 10 minute, la bilete bat odata, de doua ori, motivul cifrei 3 o aduce pe tanti de la bilete suparata ca am indraznit sa nu-mi permit sa pierd trenul batand mai tare in geamul care este. Ce bati domne asa... ca fumam si eu... Eu ce era sa mai zic!

ETA 5 minute, imi tin respiratia si traversez pasajul subteran, vine trenu, pleaca trenu, verific, eram in el, la clasa intai erau fotolii moi plus cocalari galagiosi, la clasa a doua era mai comod! Am ascultat muzica aproape tot drumul, mai spre sfarsit am ascultat si altceva, un tigan si un acordeon, care nu pareau a fi prieteni, se tot certau intre vagoane, tiganu-l gadila pe la butoane si acordeonu cre' ca-l tot injura...
Ajungem, da, nu eram singur, era si Vedeta cu mine, daca te uiti pe la tv, deci esti masochist, cretin sau extraterestru, tre' sa-l fi vazut! Spre punctul de pornire al traseului am trecut pe langa hotelul Silva inconjurat de trotuarul presarat cu vreo 200 de oameni care venisera sa se dea cu telecabina! Continui sa merg inainte, pt. ca inapoi nu mi-a trecut prin cap sa incerc, impreuna cu 10 oameni plus inca vreo 20 de... obiecte... pantofi, lanturi, fuste, burti si linistea caracteristica speciei lor! Obiectele de personaje au cotit stranga spre cascada...

Jepii mici, aer, liniste, natura... perfect, de cand asteptam sa vad ce Bau-Bau se ascunde in acest traseu! Inainte sa pornim, un nene care avea in kilograme cat mine si Vedeta la un loc plus rucsacurile noastre, ne lasa intrebandu-ne daca nu cumva a incurcat Jepii intre ei! Parea hotarat, dupa 5 minute ne-am hotarat si noi, dupa alte 30 de minute am hotarat sa ne intoarcem, in entuziasmu' nostru gresisem poteca si ne abatusem de la treseu! Cand am revenit la traseu ne-am intersectat cu un cretin cu familie cu tot, cum altfel sa-i zic cand el vroia sa urce cu odrasla de vreo 1-2 ani in brate plus alte doua jucarii neteleghidate de 4-5 ani pe un traseu deosebit de periculos!
Dupa vreo ora ne-ntrebam daca nenea fara valente de sportiv nu cumva a luat elicopterul pana sus, ca pana acum, chiar si cu avansul ce il daduram, ne asteptam sa-l fi intrecut deja de 5 minute! Cu o juma' de ora mai sus, l-am zarit, el era, avea pantaloni rosii, defapt pantalonii, inafara de rucsacul in care as fi incaput foarte comod, era tot ce avea! Cand ne-am intalnit, am petrecut, fara voie, vreo 5 minute in spatele lui pt. ca pe dreapta nu se depaseste si pe stanga era prapastia! Ca sa-si traga sufletul ne intreaba ce credem noi ca sunt punctele alea albe de sus pe partea stanga cum urci! Eu i-am spus ca probabil sunt pietre ude care stralucesc in soare fara sa fac conexiuni stiintifico-fantastice, mai ales ca tocmai trecuse o mica ploaie! El imi zice ca i se pare ca se misca... deja nu mai stiam daca vroiam sa urc sau sa cobor!
Am accelerat pana sus cu pauze mici si dese, ca nu pot sa merg ca prin parc, n-am rabdare! O tanti , care probabil ne-a vazut cum urcam ne-a intrebat daca suntem la maraton, parea ca avea experienta pe munte, daca ma intrebai pe mine as fi zis ca parea obosita! Mai sus un grup de trei fete si un caraus ne-au intrebat cat timp ne-a luat pana acolo, i-am zis ca vreo doua ore... da nu cred ca a fost relevant pentru ei, avand in vedere ca au coborat trei pietre in patru minute! Inca o juma' de ora si eram sus!

 

Sus... se vedea superb de sus... inteleg de ce a cumparat englezu ala cabana Caraiman, ce nu inteleg insa e unde mama naibi la gasit pe idiotu ala de avea grija de ea, un bataus galagios si gras... cum naiba de nu uita sa respire!?

In timp ce ne gandeam incotro s-o apucam, vine un reporteras de teren sa-i ia interviu vedetei de era cu mine... tipic, la orice event sau iesire la distanta tre sa fie cineva care sa-l traga pe video! De aici si numele.

Urcam pana la cruce, facem 2-3 poze si plecam, era cam inghesuiala.

Ne dam la vale unde era mai liniste si... sa mancam, zic. Impartim mancarea in trei ca asa e frumos cand ai oaspeti...sau noi eram oaspetii?!

Vedeta are fite, nu vrea sa mai urcam pana la Omu asa ca o luam tot la vale spre Piatra Arsa, probabil de soare! Intre Babele si Piatra Arsa ne-am oprit sa contemplam o bordura, probabil sti despre care vorbesc, e singura bucata de piatra man-made din zona! Acolo se auzea linistea, nici daca esti mort nu cred ca poti experimenta o liniste mai puternica! Eram mai fericit decat daca cineva m-ar fi lasat sa-i conduc 911-u!

Am ajuns la cabana Miorita care ne-a speriat cu un semn de genu' atentie ca te papa ursu! De aici pana in Sinaia ne-am tinut dupa banda rosie... tare lung si boring drumu asta! Trei ciumpalaci in blugi, pantofi, cu telefonu pe speaker si cu ceva alcool in sange, pe la Miorita, ne-au intrebat daca ne indreptam spre oras ca se tin si ei dupa noi... in ritmu in care se tarau nu cred ca au ajuns nici azi! Nici nu stiu ce cautau la munte... defapt stiu da mi-e scarba!

Noaptea am petrecut-o ba in Sinaia ba in Busteni ca trenu venea tocmai la 7... lunga noapte alba...

Am dormit in tren cate 10 minute la interval de 5... cand mai aveam putin pana acasa s-au suit in tren niste mexicani si am primit o demonstratie suprema de cocalarism, toata esenta se adunase la un cacat infect de tigan imputit care timp de 10 minute tipa la telefon ca un retardat, ce de altfel si era, intre vagoane... nu mai avea credit da ii spunea tutei cu care vorbea ca atunci cand ajunge acasa isi baga 20 de euro pe tel... a dat in termopan cu pumnu dupa ce s-a imbatat, da nu-i problema ca l-a facut bucati... din ce-am inteles avea asa de multi bani incat prefera sa mearga cu trenu, si cand ajunge acasa, se schimba si se duce la carciuma! Jegu de om injura cu o frecventa de invidiat... nici nu stiu de ce am scris despre taratura asta...

Cu toate cele indurate a fost frumos! Nu stiu ce se sperie lumea de Jepii Mici ca mie mi s-au parut foarte accesibili, drept dovada faptul ca pana si cocalarii, nu numai ca se incumeta, dar si ajung sus! Chiar si nenea ala de vreo 150kg, pt care am o urma de respect avand in vedere ca cei din categoria lui nici nu ies din casa daca nu merge liftu, a reusit sa urce intr-un timp respectabil!

Am dovada, e pixelul rosu din poza (sa-mi fie rusine)! aici avea 3,5 ore...plus inca o jumatate pana sus!

Cand eram mic faceam multe trasee foarte lungi pentru varsta mea si niciodata nu mi s-a parut greu sa urc pe munte, prefer sa urc de 5 ori decat sa cobor odata! 
Desi au trecut cativa ani de cand nu am mai urcat pe munte se pare ca nu mi-am pierdut antrenamentul! Am urcat in mai putin de 3 ore fara sa exagerez.

Sper sa mai dau de cateva ori pe la munte anu asta... pana nu se pune zapada!

La revedere!

Poze: