Poiana Velicanului si Castelul Bran

Poiana Velicanului este o zona superba si foarte linistita, departe de orice drum public. Situata la 900m altitudine si fiind inconjurata de munti si paduri, nu are temperaturi foarte scazute in jumatatea verde a anului. Poti urca aici pe un drum de cativa km facut special pentru pensiunea "Poiana Velicanului", dar nu este asfaltat si nici foarte nivelat nu este. Chiar si asa, cu putina rabdare, o masina de oras poate sa urce pana acolo.
Nu vreau sa fac nici reclama nici antireclama pensiunii, pentru ca nu despre ea este vorba.

Aici sunt doua dealuri inalte, neacoperite de padure, de unde se poate vedea toata Poiana Velicanului, Depresiunea colineara a Transilvaniei si partea sudica a muntiilor Bucegi (partea cu vf. Omu), toate in acelasi timp.
Pe unul din dealuri se afla cativa pomi foarte batrani, sunt extraordinar de frumosi... din pacate nu am gasit nici-o poza cu ei. Chiar langa pomi stateau la soare cativa gusteri, pe unu l-am prins sa-i facem poza dupa care i-am dat drumul (poze mai jos).

Pe langa drumul ce urca la poiana curge un parau. Sus am gasit si un izvoras cu apa limpede si buna de baut.
Daca il cauti, se afla exact cum iesi din padurea prin care trece drumul, la dreapta, langa un pom nu foarte mare.








Intr-una din serile cat am stat acolo, ne-a vizitat si ursul. Nu l-am vazut, dar toti cainii care pazeau cabana latrau de mama focului. Dimineata i-am intrebat pe muncitorii localului si ne-au spus ca venise ursul, dar a plecat repede fara sa faca scandal. Ne-au spus ca se mai intampla sa vina din cand in cand, dar numai noaptea.


Cam atat despre acest loc...
La plecare am trecut si pe la Castelul Bran, va las cu niste poze.

Poze: