Long way back... (vf. Omu)

Ziceam anul trecut ca vreau sa mai ajung inca odata la munte pana sa vina frigu, si chiar am ajuns. Dar am o lene extraordinara si abea acum, dupa un an, mi-a trecut putin incat sa postez ceva.
Pentru ca data trecuta am ajuns la munte cu trenul si numai intamplari frumoase n-am avut, m-am hotarat ca de data asta sa vin cu masina... mare gresala, nu mi-am dat seama ca e weekend si drumu spre munte devine o mare pracare.
Stabilesc cu Vedeta unde mergem, vremea promitea sa fie frumoasa, toate bune, dar daca tot nu mergeam cu trenul am zis sa mai pacaleasc pe cineva sa vina cu noi. Pana la urma am reusit sa mai conving inca doua personaje, pe Oxford care venise pregatit si pe Negru care venise in blugi si fara rucsac...

Poiana Velicanului si Castelul Bran

Poiana Velicanului este o zona superba si foarte linistita, departe de orice drum public. Situata la 900m altitudine si fiind inconjurata de munti si paduri, nu are temperaturi foarte scazute in jumatatea verde a anului. Poti urca aici pe un drum de cativa km facut special pentru pensiunea "Poiana Velicanului", dar nu este asfaltat si nici foarte nivelat nu este. Chiar si asa, cu putina rabdare, o masina de oras poate sa urce pana acolo.
Nu vreau sa fac nici reclama nici antireclama pensiunii, pentru ca nu despre ea este vorba.

Jepii mari (cateva poze)

Am gasit cateva poze din iunie 2010  cand am urcat pe Jepii mari. Nu prea mai tin minte ce s-a intamplat in ziua aia; doar ca eram cu trei prieteni si unu din ei imi povestea cum de fiecare data cand se duce la munte cu masina, la intoarcere e cate un accident pe drum. Cand ne-am intors era ditamai coloana de masini pentru ca mai inainte, ce crezi, era un accident, din pacate foarte grav...

Jepii mici - first time

Dimineata, 5:45, suna ceasul, eram deja treaz, cu greu ajung la tren, ETA 10 minute, la bilete bat odata, de doua ori, motivul cifrei 3 o aduce pe tanti de la bilete suparata ca am indraznit sa nu-mi permit sa pierd trenul batand mai tare in geamul care este. Ce bati domne asa... ca fumam si eu... Eu ce era sa mai zic!

ETA 5 minute, imi tin respiratia si traversez pasajul subteran, vine trenu, pleaca trenu, verific, eram in el, la clasa intai erau fotolii moi plus cocalari galagiosi, la clasa a doua era mai comod! Am ascultat muzica aproape tot drumul, mai spre sfarsit am ascultat si altceva, un tigan si un acordeon, care nu pareau a fi prieteni, se tot certau intre vagoane, tiganu-l gadila pe la butoane si acordeonu cre' ca-l tot injura...
Ajungem, da, nu eram singur, era si Vedeta cu mine, daca te uiti pe la tv, deci esti masochist, cretin sau extraterestru, tre' sa-l fi vazut! Spre punctul de pornire al traseului am trecut pe langa hotelul Silva inconjurat de trotuarul presarat cu vreo 200 de oameni care venisera sa se dea cu telecabina! Continui sa merg inainte, pt. ca inapoi nu mi-a trecut prin cap sa incerc, impreuna cu 10 oameni plus inca vreo 20 de... obiecte... pantofi, lanturi, fuste, burti si linistea caracteristica speciei lor! Obiectele de personaje au cotit stranga spre cascada...